șíșcă (-ci),
s.f. – (Trans.) Vrăjitoare. Sb.
šiška, din sb.
šuškati „a bombăni” (Cihac, II, 389; Tiktin). – Der.
șișcoi, s.m. (Trans., vrăjitor);
șișcărie, s.f. (Trans., vrăjitorie);
șișcav, adj. (Trans., Olt., sîsîit);
șișcăvi, vb. (a sîsîi).
Șiștav, adj. (atrofiat,
ofilit), der.
șiștăvi, vb. refl. (a se atrofia; a se strînge, a se
reduce)
ar putea fi același cuvînt,
deși semantic nu este
clar (după Scriban, din bg.
šiškav „corpolent”, spunîndu-se la
început, despre grîul cu
paie multe și
spic sărac); cf.
sitav, adj. (micșorat, împuținat), în Delavrancea, scriitor uneori
destul de incorect;
sitivi, vb. (a
striga în
gura mare), pe care Cihac, II, 345,
îl lega de sl.
sipnąti „a răguși”.