sfoiág (-iégi),
s.m. –
1. Larvă a unei
specii de gîndac (Terebrio molitor). –
2. (Trans.) Mucegai. – Var.
(s)faiog, sfoiog. Origine îndoielnică. Pare să derive de la
foi „a mișuna”, cu suf. -
og. S-a mai
pus în legătură cu sb.
svud „
miros de
arsură” (Cihac, II, 341); cu lat.
folium, cu suf. -
ac (
Pascu,
Suf., 190); sau cu bg.
svojak „
cumnat” (Candrea; cf. Scriban). – Der.
sfo(i)gi, vb. refl. (Olt., a se
mucezi).