scofálă (-féli),
s.f. – Perlă,
comoară,
praf de
aur,
obiect de
valoare. Creație expresivă, probabil bazată la
început pe
a scobi „a
face o
gaură”. S-
ar fi
zis inițial cu sensul de
felie, cînd
era tăiată dintr-un
fruct, în
rotund, cf.
scofleaje, s.f. (
felie de
dovleac) și
scofală „deformare” în
Damé. Însemna, prin urmare „lucru
fără importanță” sau „fleacuri,
nimicuri” și s-a folosit cu sens
opus numai ca ironie, care
ar fi urmat să fie sensul actual. Legătura cu
fală „
glorie” (Scriban) nu este posibilă. Der.
scofeli, vb. (a scormoni, a scruta; Olt., a asambla, a reuni; a economisi), care
presupune un sens primitiv, nestestat, de „a
găuri”, pentru a
cărui evoluție semantică, cf.
sclipui și
Graur,
BL, VI, 146;
scofîlci, vb. refl. (a se
dărîma, a se
ruina; a se
trage la
față, a se zbîrci, a se rida), pe care Tiktin
îl lega greșit de
falcă și Scriban de
rus.
kovylčati „a șchiopăta”;
scofîlcitură, s.f. (cavitate, scobitură);
scofleaje, s.f. (
felie de
dovleac sau de
pepene);
scofaină, s.f. (
Banat, adîncitură, depresiune);
scobîlți, vb. (Trans., a diminua, a
reduce), prin contaminare cu
cobîlț;
scomîrlă, s.f. (Trans.,
om slab, vlăguit).