sburá (sbór, sburát),
vb. – A se
mișca, a
pluti în
aer. – Mr.
azboair, azburare. Lat. *
exvǒlāre (Pușcariu 1833; REW 3115;
Pascu, I, 49), cf. v. it.
svolare. – Der.
sbor, s.n. (planare,
mișcare în
aer);
sburatic, adj. (
ușor);
sburător, adj. (care zboară; s.m.,
duh rău);
sburătoare, s.f. (
pasăre);
sburătăci (var.
sburătăi, sburătui, sburători), vb. (a zbura
scurt, a
învăța să zboare; a se emancipa, a
deveni independent; a
alunga păsările; a
trage, a azvîrli; a
arunca cu
pietre sau a lansa alte proiectile);
sburătură, s.f. (
zbor;
așchie,
țandără,
bulgăre; fragment de
obiect care se
poate folosi ca proiectil ;
parte anterioară a tunului).