șar (șáruri),
s.n. –
1. (Înv.) Culoare. –
2. (Bucov.) Arsenic. –
3. (Mold.)
Linie,
dungă,
hotar. –
4. (Mold.) Renură, canelură,
șanț. Sl.
šarŭ „culoare” (Tiktin), cf. mag.
sár. Ultimul sens se explică probabil prin
linia de culoare cu care se
indică traseul canelurii.