dúngă (dúngi),
s.f. –
1. Striație,
cută. –
2. Linie, dîră. –
3. Colț, muchie. –
4. Latură,
coastă. –
5. (Olt.)
Loitră. Sl.
dąga „
arc” (Cihac, II, 96), cf. bg.
dŭgá „
arc”,
rus.
dugá „
curcubeu”. – Der.
dungat, adj. (vărgat, cu
dungi);
dungățea, s.f. (varietate de lotus, Lotus tetragonolobus);
de-a dungușul, adv. (Trans., de-a
berbeleacul);
îndunga, vb. (a
face cute).