pripás (pripásuri),
s.n. –
1. (
Rar)
Pui de
animal. –
2. (În expresia
de pripas)
Fără stăpîn, rătăcitor, se
spune mai
ales despre
animale; abandonat,
părăsit. – Var.
Banat, Trans.,
pripaș. Sl.
pripasŭ „
făt” (Miklosich,
Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 211; Conev 68). – Der.
pripăși, vb. (a adopta, a
crește un
copil abandonat; refl., a se adăposti, a se
oploși; refl., a se stabili, a se fixa). Cf. Pintea,
Cercetări istorice,, XIII, 155.