preducí (-césc, -ít),
vb. – A străpunge cu ceva
ascuțit sau a
cresta urechea la
vite. Bg.
predupčam, var. lui
produpčam (Scriban), cf.
produf. Der. din lat.
perdūcĕre (Giuglea,
Dacor., II, 822; REW 6405a) este îndoielnică. – Der.
preducea (var.
preducică), s.f. (
sulă,
priboi; perforator, unealtă de cizmărie).