pribói (priboáie)
, s.m. –
1. Găuritor, perforator. –
2. Repeziș, vîltoare,
taluz pe
malul apei, care deviază curentul. –
3. (S.m.) Varietate de geraniu (
Geranium macrorrhizum). – Var.
briboi. Sb.
priboj, slov.
preboj (Cihac, II, 290; Conev 67; Candrea; Bologa,
Dacor., V, 479-82). Sensul 2 se explică prin lovirea
apei de stînca
gata să se găurească. – Der.
priboi, vb. (a
găuri, a perfora).