prăjí (prăjésc, prăjít),
vb. –
1. A
frige. –
2. A (se)
arde. –
3. A (se) înșela. Mr.
părjescu, părjire, megl.
prăjǫs, prăjiri. Sl.
pražiti (Miklosich,
Lexicon, 656; Cihac, II, 285;
Graur,
BL, VI, 167), cf. bg.
părža, slov.
pražiti, cr.
peržiti,
alb.
përžis, mag.
perzselni. – Der.
prăjeală (Munt., var. Olt.
prăjilă), s.f. (prăjire, rîntaș, aliment
prăjit);
prăjitoare, s.f. (
aparat de
prăjit cafea);
prăjitorie, s.f. (prăjire);
prăjitură, s.f. (
plăcintă, aliment
dulce din
făină; prăjeală).