pîș
interj. – Reproduce sunetele mersului silențios. – Var.
pîșa. Creație expresivă, cf.
fîș, pis, hîș. Relație cu
păși „a
merge” (Candrea) este improbabilă și se bazează numai pe încrucișarea ambelor
cuvinte în var.
pîși „a
merge”. – Der.
pîșcîi, vb. (a reproba, a dezaproba, a
fluiera), cf.
hîșcîi;
pîșcîială, s.f. (demonstrație de dezacord), ambele
cuvinte înv., folosite de Dosoftei (
sec. XVII) și pe care Scriban
le pune în
mod greșit în legătură cu
pîrsni;
pîșpîi, vb. (a
murmura, a șopti);
pîșpîială, s.f. (șoaptă);
pîșpîitor, adj. (șoptitor; înv., băgăcios, turbulent).