óbște (óbști),
s.f. –
1. Comunitate, colectivitate,
public. –
2. Asociație, cooperativă, devălmășie. – Var.
obștie. Sl.
obišti „colectivitate” (Miklosich,
Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 223), cf. sl.
obištije „comunitate”, bg., sb.
obšti. – Der.
obștesc, adj. (
comun,
public,
general);
obștește, adv. (în
comun);
obști, vb. (a
face public, a divulga);
obștime, s.f. (
public);
ob(e)ștnic, adj. (
public,
general), înv., din sl.
obeštiniku;
obștuitor, s.m. (înv., participant);
obștire, s.f. (comunitate;
dare în
vileag), înv.;
obeștui, vb. (înv., a
trăi în comunitate), din sl.
obištevati;
obștui, vb. (a participa), înv. – Din
rom. pare că provine mag.
hopsa, pl.
hopsák, de unde
opșag, s.n. (Trans., bîrfă), cf. Drăganu,
Dacor., VI, 300.
Hopșe, s.f. (Trans., șezătoare pentru a
lucra lîna în
comun;
carne care se mănîncă în
comun la
țară), pare der. din același cuvînt sl. în
mod indirect, prin intermediul sl.
hopsába (Drăganu,
Dacor., III, 720); de
aici opsar, s.m. (Mold., măcelar,
casap care
vinde carnea tranșată), cf. Tiktin.