maidán (maidáne),
s.n. –
1. (Înv.)
Piață. –
2. (Înv.) Domeniu,
teren, moment sau
loc propice. –
3. (Mold.) Tîrg,.
obor. –
4. Cîmp,
teren pe
raza unei localități. – Var.
me(i)d(e)an. Mr.
migdane, megl.
migdan. Tc. (arab.)
maidan, meidan (Miklosich,
Türk. Elem., II, 155; Eguilaz 452; Roesler 598; Șeineanu, II, 243; Berneker, II, 6; Lokotsch 1364; Ronzevalle 167), cf. ngr. μεϊντάνι,
alb.,
pol.,
rus.
mejdan, bg., sb.
medan, v.
port.
midan.