lamb (lámburi),
s.n. –
1. Un
fel de
rindea, lambare. –
2. Deschizătură, scobitură, tăietură în
lung. –
3. Fiecare dintre
stinghiile de
lemn sau de metal care fixează
crucea căruței (trăsurii). – Var.
lambă (sensul 1-2)
lambá. Tc.
lamba (Bogrea,
Dacor., I, 288; Lokotsch 1303; Tiktin;
DAR). În
general se consideră că al treilea sens reprezintă un cuvînt diferit, pe care Cihac, II, 164,
îl derivă din sl.
lubinŭ „de
scoarță de
copac” și
DAR din rut.,
pol.
lanwa (‹ germ. med.
Lanne), în
timp ce Tiktin, Candrea și Scriban
îl consideră de origine necunoscută.
Fără îndoială, pare a fi
vorba de același cuvînt;
numele său se explică prin
faptul că este introducere a unei vergele într-o scobitură sau într-un locaș, cf. bg.
lamba „scobitură, cornișă dințată”. – Der.
lămbar, s.n. (un
fel de
rindea);
lămbui, vb. (a scobi, a asambla, a
îmbuca);
lămbuitor, s.n. (un
fel de
rindea);
lămbuială, s.f. (
îmbinare).