învolbá (învolbéz, învolbát),
vb. –
1. A înfășuras, a răsuci. –
2. (Refl.) A se învolbura, a se învîrteji. –
3. (Refl.) A se învîrti. –
4. (Refl.) A se
desface, a se
deschide (mai
ales ochii și
florile). – Var.
învoalbe, volba, învolbi. Mr.
mvolbu (mvulbedz),
mvolbere, megl.
volbu. Lat.
involvĕre (Pușcariu 904; REW 4540; Tiktin;
DAR), cf.
holba, și it.
involvere, involgere, sp.
envolver. – Der.
învolt, adj. (
deschis,
mărit,
perfect alcătuit;
umflat, rotunjit), reprezintă un lat.
voltum, cf. it.
(in)volto; învolta, vb. (despre
flori, a se
deschide, a
crește în
bune condiții; a fi ceva din
belșug), format pe
baza lui
învolt;
dezvolba, vb. refl. (a se dezvolta), format pe
baza paralelismului
închide-deschide sau
înfunda-desfunda etc. (după Scriban, de la un lat. *
dĭsvolvĕre, care pare inutil);
desvolta, vb. (a dezvolta), format pe
baza lui
învolt, cu sensurile fr.
développer.