hohotí (hohotésc, ít),
vb. –
1. A izbucin în rîs. –
2. A plînge zgomotos. Creație expresivă, cf.
hihoti, chicoti. Se consideră în
general că este der. din sl.
chochotati „a rîde”, cf.
rus.
chochot „hohot” (Miklosich,
Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 139; Tiktin; Berneker 393), cf. 319; Conev 103;
DAR). Această soluție este posibilă,
dar cuvîntul sl. este tot expresiv și
poate, firește, să
coincidă cu
rom. Pe de altă
parte, cuvîntul sl. nu înseamnă decît „a
izbucni în rîs”, pe cînd în
rom.
ideea de „rîs” sau de „plîns”, pare secundară,
ideea inițială
fiind cea de „în
chip zgomotos”; cf. mr.
huhutescu, huhutire „a
striga, a
urla”. – Der.
hohot, s.n. (hohot);
hohoteală, s.f. (rîs), cf.
chicoteală.