glagóre
s.f. – Inteligență, istețime, capacitate intelectuală. – Var.
glagole, glagorie. Sl.
glagolŭ „cuvînt”. Denumește de
asemenea litera g, a patra a alfabetului sl. Semantismul din
rom. nu este
clar.
DAR încearcă să-l explice pe
baza sensului de „cuvînt”; trebuie
plecat mai
curînd de la sensul de „
literă”, generalizat ca în „
litere” cu accepția de „instrucțiune”.