fă
interj. – Formulă generică de adresare pentru
femei; fato,
femeie. – Var.
fa, făi. Origine incertă. După Pușcariu 588, Tiktin, REW 3273,
DAR și Scriban,
ar fi abreviere de la
fată, prin analogie cu
mă. Pare mai probabilă der. de la
fie, dialectal
fiiă, cf.
forma înv.
fă-sa „fie-sa” citată de Scriban.
Iordan,
BF,
VII, 254, propune
drept etimon
foemina, care pare mai
puțin probabilă. Cuvînt
cunoscut în Munt., Mold. și Bucov. (ALR, I, 199); în Mold. mai
ales fa. Curent la
țară, se consideră vulgarism în
limba literară.