costrắș (cóstrăși),
s.m. –
1. Biban (Perca
fluviatilis). –
2. Mînz. –
3. Cal cu
părul vărgat. – Var.
costreș, costroș, costruș. Sb.
kòstreš, bg.
kostruš,
pol.
kosztur „
biban” (Cihac, II, 74; Skok 65;
DAR). Sensul 2 se explică prin asemănarea
între aripioara superioară a
peștelui și
coama calului, după ce a
fost tăiată
prima oară,
iar sensul 3, prin aspectul vărgat al amîndorura. – Der.
costrușa, vb. (a
tăia coama mînzului);
costreși (var.
costroși), vb. refl. (a se zbîrli
părul, a se
ridica), cf. sb.
kostrešiti.