clóșcă (clóști),
s.f. –
1. Găină care
clocește. –
2. Femeie leneșă, codașă. –
3. Constelația Cloșca-cu-
Pui. – Var. (înv.)
clocică. – Mr.
cloce, cloță. Sl. (bg., rut.
kločka), cf.
alb.
kločkë, klotšis, tc.
kuluçka, iud. sp.
klôcka (Cihac, II, 62; Meyer 190; Conev 54;
DAR).
Face parte din aceeași
familie expresivă a lui
cloci, cf. sb., slov.
kvočka,
pol.
kwoczka și
rom.
clocă. – Der.
cloșcar, s.m. (codaș, leneș);
cloșcărie, s.f. (
ogradă,
curte de
păsări; trăsură
veche și incomodă), al
cărui al doilea sens pare a fi o
asociere hazlie cu
droșcă;
cloșniță, s.f. (
curte de
păsări).