cioplí (cioplésc, cioplít),
vb. –
1. A
tăia, a ciocîrti. –
2. A coji, a decoji. –
3. A cizela, a sculpta. –
4. A
educa, a
șlefui. –
5. (Refl.) A se rafina, a se cizela. – Mr.
ciuplescu. Sl.
čepiti -
pljǫ, -
piši „a
sparge; a
rupe” (Cihac, II, 55; Densusianu,
HLr., 365;
DAR); cf. sb.
čòpliti „a
sparge”, bg.
čoplijă „a răzui”, mag.
csaplálni „a
tăia”. Din mag.
par a deriva
cioplaș, s.n. (
semn care se
face pe
copaci, fr.
martelage);
ceaplău, s.n. (șfichi, pleasnă de
bici); cf. Lacea,
Dacor., II, 900;
cioplău, s.n. (Trans.,
Banat,
furcă), cf. Drăganu,
Dacor., III, 712. Der.
ciopleală, s.f.(acțiunea de a
tăia, a coji, a sculpta, a
educa);
cioplitor, s.m. (tăietor, tîmplar; pietrar, sculptor);
cioplitor, s.n. (
daltă);
cioplitoare, s.f. (
teslă;
rindea lungă;
cuțit);
cioplaș, s.m. (pietrar);
ciopleică, s.f. (
daltă);
cioplitură, s.f. (
piatră sau
lemn dăltuite; sculptură);
necioplit, adj. (incult).