calcán (calcanuri),
s.n. –
1. Scut,
pavăză. –
2. Perete fără fereastră. – Var.
calcan, s.m. (
pește, Rhombus maximus, Rhombus maeoticus). Tc.
kalkan (Șeineanu, II, 76; Meyer 169; Ronzevalle 129); cf. ngr. ϰαλϰάνι, bg.,
alb.
kalkan. Sensul 1, care
apare de la începutul
sec. XVIII (N. Costin), este astăzi înv. Cuvîntul
turc are toate sensurile celui
rom.