buzdugán (buzdugáne),
s.n –
1. Măciucă,
ghioagă. –
2. Ciocan, mai. –
3. Plantă, Sparganium ramosum. – Var.
buzdugă. Mr., megl.
buzdugan. Tc.
bozdogan (Șeineanu, II, 65; Lokotsch 333); cf. ngr. μπουσδογάνον, bg.
buzdugan, sb.
buzdovan, pol.
buzdygan,
rus.
buzdychan, mag.
buzogany. – Der.
bîzdîgăni, vb. (a stimula, a incita);
buzdugăni, vb. (a
lovi cu
măciuca). Pare
puțin probabilă
ipoteza lui Miklosich,
Wander., 80, care derivă cuvîntul
pol. din
rom.