bunghí (-ghésc, -ít),
vb. –
1. A
cerceta, a
observa, a
desluși. –
2. A-și da
seama, a
înțelege. –
3. (Refl.) A se
uita cu atenție, a
face ochii mari. – Var.
sbunghi. Cuvînt de argou, probabil din țig.
bangi (f. de la
bangos) „trecătoare,
strungă” (
Graur,
BL, II, 185 și V, 222; Juilland 160). Din același cuvînt
ar putea proveni
rom.
sbanghiu (var.
sbanchiu, spanchiu), adj. (
sașiu), cf.
Graur,
BL, II, 195.
DAR și Vasiliu,
GS, VII, 105, identifică acest cuvînt cu pronunțarea moldovenească
a bunghi, der. de la
bumb. – Der.
bunghială, s.f. (atenție,
păzea!).