aréte (aréți),
s.m. –
Berbec de prăsilă. – Mr.
arete, areati, megl.
reti, areati, istr.
arete. Lat.
ăries,
-etem (Pușcariu 115; Candrea-Dens., 81; REW 645;
DAR;
Pascu, I, 38); cf. genov.
aeo, prov.
aret. Pentru fonetism, cf. Rosetti, I, 51. – Der.
arețar, s.m. (paznic de
berbeci);
arățel, s.m. (
plantă, Borrago
officinalis) a
cărei origine
apare ca necunoscută în
DAR, și care trebuie să fie dim. de la
arete (cf. celălalt
nume popular,
limba mielului).