IJDERÍ,
ijderésc, vb. IV. (Înv.)
1. Tranz. A
afla, a
descoperi.
2. Tranz. A
ațâța, a
întărâta.
3. Intranz. A izvorî, a proveni, a se
trage. [Var.:
ijdărí vb. IV,
ijdăní vb. IV,
izdărí vb. IV,
izdăní vb. IV,
jidărí vb. IV,
jidărî́ vb. IV,
zădărî́ vb. IV] (din sl.
izdirati; cf. sb.
izdirati se na koga = a se
purta aspru (cu cineva), bg.
dirjă = a
scurma,
zadiram = a enerva; celelalte explicații nu
sunt satisfăcătoare:
1. cuv. identic cu
a îndârji (Cihac);
2. din sl.
izgnati = a
izgoni, cf. a
izgoni (Tiktin);
3. cf. Scriban, care
pleacă de
asemenea de la un sl.
izdirati; der.
ijderitór adj.,
ijderénie s.f.,
ijderánie s.f.,
ijdăránie s.f.,
izdăritúră s.f.,
zădărâtór adj.,
zădăreálă s.f.)