vizír (-ri),
s.m. –
Ministru, în
țările musulmane. – Var. înv.
vezir. Mr., megl.
vizir. Tc.
vezir, din
arab.
wazîr (Șeineanu, II, 378; Lokotsch 2160; REW 9515a), cf. ngr. βεζίρης,
alb., bg., sb.,
pol.
vezir, sp.
alguacil. – Der.
viziri, vb. (a
exercita funcția de
vizir), înv.;
vizirie, s.f. (
slujba de
vizir);
vizirlic (var.
viziriat), s.n. (
slujba de
vizir), din tc.
vezirlik, var. din fr.
viziriat;
viziresc, adj. (de
vizir).