violoncele, s.n. Instrument muzical cu coarde asemănător cu vioara3, însă mult mai mare decât aceasta și având un timbru mai grav; cello. [Pl. și: violonceluri] – Din fr. violoncelle, it violoncello.
violoncele, s.n. Instrument muzical cu coarde asemănător cu vioara3, însă mult mai mare decât aceasta și având un timbru mai grav; cello. [Pl. și: violonceluri] – Din fr. violoncelle, it violoncello.
s. n. (sil. vi-o-), pl. violoncéle
s. n. (sil. vi-o-), pl. violoncéle
n. Instrument asemănă-tor cu vioara, însă de dimensiuni mult mai mari și cu un timbru mai grav. /<it. violoncello, fr. violoncelle
n. Instrument asemănă-tor cu vioara, însă de dimensiuni mult mai mari și cu un timbru mai grav. /<it. violoncello, fr. violoncelle
s.n. Instrument muzical cu coarde și arcuș, de forma viorii, mult mai mare decât aceasta și cu un timbru mai grav. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violoncelle, it. violoncello].
s.n. Instrument muzical cu coarde și arcuș, de forma viorii, mult mai mare decât aceasta și cu un timbru mai grav. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violoncelle, it. violoncello].
s. n. instrument muzical cu coarde și arcuș, din familia violinei, mult mai mare și cu un timbru mai grav; cello. (< fr. violoncelle, it. violoncello)