Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția tutunul definiție dex
tutunul
găsește rime pentru
tutunul
a bea tutun
expr.
a
fuma
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia tutunul
TUTÚN,
(
1
), s.m., (
2, 3
)
tutunuri
,
s.n.
1.
S.m.
Plantă
erbacee
din
familia
solanaceelor
, cu
tulpina
înaltă
, cu
frunzele
mari
și
moi
,
ovale
,
rotunde
sau
lanceolate
, de un
verde
-
închis
, cu
flori
albe
,
roz
sau
roșii
,
reunite
în
buchete
(
Nicotiana
tabacum
).
♢
Tutun
turcesc
=
varietate
de
tutun
cu
tulpina
ramificată
și cu
flori
galbene
-
verzui
(
Nicotiana
rustica
).
2.
S.n. (
Colectiv
)
Frunze
de
tutun
(
1
), care,
supuse
unui
tratament
special
, se
fumează
, se
prizează
sau se
mestecă
.
3.
S.n. (Înv.)
Pachet
de
tutun
(
2
). – Din tc.
tütün
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia tutunul
TUTÚN
s.
1.
(
BOT
.;
Nicotiana
tabacum
)
(
rar
)
tabac
.
2.
(
BOT
.)
tutun
turcesc
(
Nicotiana
rustica
)
= (
reg
.)
bacon
,
baconiță
,
tabac
.
3.
(
rar
)
tabac
, (
reg
.)
pacioc
, (
Maram
.)
duhan
, (prin Mold.)
tabacioc
.
(Un
pachet
de ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tutunul
TUTÚN
s. v.
regina
-
nopții
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia tutunul
tutún
(
plantă
) s. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tutunul
tutún
(
frunze
,
pachet
) s. n., pl.
tutúnuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia tutunul
TUTÚN ~uri
n.
1)
Plantă
erbacee
cu
tulpina
înaltă
,
cultivată
pentru
frunzele
ei
mari
alungite
, care,
fiind
uscate
și
supuse
unei
tehnologii
speciale
, se
fumează
(mai
rar
se
prizează
sau se
mestecă
). ♢
~
turcesc
tutun
cu
tulpina
puternic
ramificată
și cu
flori
dispuse
în
ciorchine
. 2)
Preparat
din
frunzele
uscate
ale
acestei
plante
.
~ de
pipă
.
/<
turc
.
tütün
,
ngr.
tutúm
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia tutunul
tutún (-nuri),
s.n. –
Tabac
. – Var. Mold.
tiutiun
.
Mr.
tutune.
Tc.
tütün
(Roesler 604; Șeineanu, II, 370; Lokotsch 2121), cf. ngr. τυοτούνι, bg.,
rus
.
tiutiun
,
sb.
tutun
.
Este cuvînt
oriental
, cf.
cuman
.
tutun
„
fum
” (Kuun 125),
aplicat
posterior
plantei
. – Der.
tutuni
,
vb. (a
fuma
);
tutunărit
,
s.n. (
dare
asupra
culturilor
de
tutun
);
tutungiu
,
s.m. (vînzător de
tutun
și de
țigări
), din tc.
tütüncü
(Ronzevalle 68);
tutungioaică
,
s.f. (vînzătoare de
tutun
;
fumătoare
);
tutungerie
,
s.f. (
debit
de
tutun
);
tutuniu
,
adj. (de
culoarea
tutunului
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia tutunul
TUTÚN, (2)
tutunuri
, s.n.
1.
Plantă
erbacee
din
familia
solanaceelor
, cu
tulpina
înaltă
, cu
frunze
mari
și
moi
, de un
verde
-
închis
, cu
flori
trandafirii
reunite
în
buchete
(
Nicotiana
tabacum
).
♢ Compus:
tutun
-
turcesc
=
varietate
de
tutun
cu
tulpina
ramificată
și cu
flori
galbene
-
verzui
(
Nicotiana
rustica
).
2.
Frunzele
de
tutun
(1)
, care,
supuse
unui
tratament
special
, se
fumează
, se
prizează
sau se
mestecă
.
3.
(Înv.)
Pachet
de
tutun
(2)
. [Var.:
tiutiun
s.n.] – Tc.
tütün
.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia tutunul
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK