tunari, s.m. Militar care servește într-o unitate de artilerie; servant al unui tun; artilerist. ♦ Fig. Epitet dat unui sportiv care are un șut foarte puternic (și marchează multe goluri). – Tun + suf. -ar.
s. v. artilerist.
s. m., pl. tunári
m. înv. Militar din trupele de artilerie; ostaș la tun; artilerist. /tun + suf. ~ar
tunári, s.m. ~ 2. (Arg.) Autorul unui tun (4); infractor (mare, renumit); spărgător; hoț de locuințe. [R. Zafiu – Diversitate stilistică în româna actuală]