tocători, -oare, adj., s.n. I. Adj. Care toacă, care mărunțește, care zdrobește ceva. II. S.n. 1. Cuțit mare sau mașină de tocat carne, nutreț etc. 2. Placă de lemn, de material plastic etc. pe care se toacă zarzavaturi, carne etc. ♦ Butuc pe care se taie lemne. [Var.: (II) tocătoáre s.f.] – Toca + suf. -ător.
s. 1. satâr. (~ de carne.) 2. (reg.) șișcă. (~ de nutreț.) 3. fund, (pop.) cârpător, (reg.) tocănitor. (~ de ceapă.)