, șuierători, -oare, adj., s.f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascuțit; șuierat2. ♢ Consoană șuierătoare (și substantivat f.) = consoană sibilantă. 2. Adj. (Despre unele animale, păsări) Care scoate un țipăt, un sunet (ascuțit) specific. 3. Adj. (Despre vânt) Care produce un zgomot puternic și vibrant. 4. S.f. (Reg.) Fluier [Pr.: șu-ie-] – Șuiera + suf. -ător.
adj. 1. vâjâitor. (Un vânt ~.) 2. v. țiuitor. 3. șuierat. (O respirație ~oare.) 4. (FON.) sibilant, siflant. (Consoană ~oare; șunet ~) .
adj. m., pl. șuierătóri; f. sg. și pl. șuierătoáre