(1, 2) suflători, s.m., (3, 4) suflătoare, s.n. 1. S.m. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat. 2. S.m. Persoană care cântă la un instrument de suflat. 3. S.n. Țeavă prin care muncitorul sticlar suflă aer într-o masă de sticlă topită, pentru a-i da diverse forme. 4. S.n. Dispozitiv pentru suflarea unui curent de abur sau de aer în cutia de fum a unei locomotive. ♦ Suflai. – Sufla + suf. -ător.
(1, 2) suflători, s.m., (3, 4) suflătoare, s.n. 1. S.m. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat. 2. S.m. Persoană care cântă la un instrument de suflat. 3. S.n. Țeavă prin care muncitorul sticlar suflă aer într-o masă de sticlă topită, pentru a-i da diverse forme. 4. S.n. Dispozitiv pentru suflarea unui curent de abur sau de aer în cutia de fum a unei locomotive. ♦ Suflai. – Sufla + suf. -ător.
s. (MUZ.) (înv.) sunător. (Este ~ la Filarmonică.)
s. (MUZ.) (înv.) sunător. (Este ~ la Filarmonică.)
(persoană) s. m. (sil. -flă-), (persoane, instrumente) pl. suflătóri
(țeavă, dispozitiv) s. n. (sil. -flă-), pl. suflătoáre
(persoană) s. m. (sil. -flă-), (persoane, instrumente) pl. suflătóri
(țeavă, dispozitiv) s. n. (sil. -flă-), pl. suflătoáre
n. tehn. 1) Țeavă prin care sticlarul suflă aer într-o masă de sticlă topită pentru a modela diverse obiecte. 2) v. SUFLAI. [Sil. su-flă-] /a sufla + suf. ~tor
n. tehn. 1) Țeavă prin care sticlarul suflă aer într-o masă de sticlă topită pentru a modela diverse obiecte. 2) v. SUFLAI. [Sil. su-flă-] /a sufla + suf. ~tor