SPECTROMORFÍE
,
spectromorfii, s.f. „
spectru” și „morphé”;
1. Concepție de
analiză mobilă cu
multiple aspecte de plurimorfism
arhitectural.
2.(Muz.)
Abordare analitică spectrală, ce
pornește de la
relevarea în
sine, a bireferențialului de transcursivitate evaluantă -
breșă /
fluență,
funcții /
întreg-,
explicitat prin
investigări de
natură relațională și
procesuală,
ale căror efecte morfice au ca
rezultat un
ansamblu de
exprimări formale specifice unei
aceleiași entități muzicale (ȚUȚUIANU, Teodor :
Spectromorfii în partituri palestriniene și bachiene ;
Editura Vergiliu, București, 2005 ,
pag. 10 ; ISBN 973-7600-05-3).