definiția simulare definiție dex

simulări, s.f. Faptul de a simula; prefăcătorie; falsificare; simulație. – V. simula.

s. prefăcătorie, simulație, (înv.) prefăcanie. (E o simplă ~.)

s. f., g.-d. art. simulării; pl. simulări

s.f. Acțiunea de a simula și rezultatul ei; prefăcătorie; simulație. [< simula].

simulez, vb. I. Tranz. A face să pară adevărat ceva ireal; a da, în mod intenționat, o impresie falsă. ♦ A se preface bolnav, nebun, beat etc. (pentru a obține un avantaj sau a evita o sancțiune). – Din fr. simuler, lat. simulare.

vb. 1. a se face, a se preface, (reg.) a se marghioli, (înv.) a se fățărnici. (~ că e nebun.) 2. (rar) a mima. (Un râs care ~ veselia.)

vb., ind. prez. 1 sg. simuléz, 3 sg. și pl. simuleáză

tranz. 1) A prezenta ca fapt real, recurgând la înșelăciune; a afecta. ~ boala. ~ adevărul. 2) (despre lucruri) A fi numai în aparență. 2. intranz. A crea impresie falsă (pentru a induce în eroare); a se preface. /<fr. simuler

vb. I. tr. A face să pară adevărat ceva inexistent, a da în mod intenționat o impresie falsă; a se preface. [< fr. simuler, it., lat. simulare – a imita].

vb. tr. 1. a face să pară adevărat ceva inexistent, a da în mod intenționat o impresie falsă; a se preface (bolnav, nebun). 2. (inform.) a folosi un ordinator pentru studiu sau pentru reproducere imediată cu ajutorul unui model sau fenomen oarecare. (< fr. simuler, lat. simulare)