s.f. 1. Însușirea de a fi simplu; lipsă de formalitate, de complicații; p. ext. lipsă de artificialitate, de afectare, de prefăcătorie; simplicitate. ♦ Lipsă de podoabe inutile și căutate, de rafinament artificial (într-o operă de artă). 2. Credulitate, naivitate. ♦ Însușire a unei persoane de a se purta natural, liber, firesc; naturalețe. – Simplu + suf. -itate.
s. 1. v. ușurință. 2. v. sobrietate. 3. simplicitate. (~ expresiei.) 4. v. naturalețe. 5. v. modestie. 6. v. naivitate.
s. f., g.-d. art. simplității
f. 1) Caracter simplu. 2) Lipsă de artificialitate; originalitate. 3) Comportament simplu, lipsit de prefăcătorie. [G.-D. simplității] /simplu + suf. ~itate
s.f. 1. Însușirea de a fi simplu, necomplicat; simplicitate. ♦ Lipsă de artificialitate, de afectare, de rafinament sau de prefăcătorie; sinceritate, cinste. 2. Naivitate, credulitate; prostie. [< simplu + -itate].
s. f. 1. însușirea de a fi simplu; simplicitate. ♢ lipsă de artificialitate, de afectare, de rafinament; sinceritate. 2. naivitate, credulitate. (< simplu + -itate)