resteie, s.n. Fiecare dintre cele două bare în formă de cui, făcute din fier sau din lemn, cu care se închid laturile jugului pentru a reține grumazul animalului în jug. ♢ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva). [Var.: (reg.) răstéu, restéi s.n.] – Et. nec.
n. Fiecare dintre cele două bare cu care se închid părțile laterale ale jugului. ♢ A lua pe cineva cu ~ul a se răsti la cineva. /Orig. nec.