reprobări, s.f. Acțiunea de a reproba; reprobațiune. – V. reproba.
s. f. (sil. -pro-), g.-d. art. reprobării; pl. reprobări
s.f. Acțiunea de a reproba și rezultatul ei; dezaprobare; reprobațiune. [< reproba].
reprób, vb. I. Tranz. A dezaproba un act, o acțiune; a respinge, a condamna. – Din lat. reprobare
tranz. (fapte) A considera condamnabil; a nu încuviința. /<lat. reprobare