definiția reluare definiție dex

reluări, s.f. Acțiunea de a relua și rezultatul ei. – V. relua.

s. 1. recucerire, reocupare. (~ orașului pierdut.) 2. reîncepere. (~ lucrului.) 3. v. reîncepere. 4. v. continuare.

s. f. luare

~ări f. v. A RELUA. ♢ A pre-zenta în ~ a retransmite emisiuni radiofonice sau televizate /v. a relua

s.f. Acțiunea de a relua și rezultatul ei. ♦ Reprezentare a unei piese de teatru care nu s-a mai jucat de multă vreme. [< relua].

s. f. acțiunea de a relua. ♢ reprezentare a unei piese de teatru care nu s-a mai jucat de multă vreme. (< relua)

reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Re¹ + lua (după fr. reprendre).

vb. 1. v. recuceri. 2. a reîncepe, (prin Olt.) a prencepe, (înv.) a reapuca. (A ~ lucrul.) 3. v. re-începe. 4. v. continua.

≠ a abandona

vb. (sil. -lu-a), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 1 pl. reluăm (sil. -lu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. reiá; ger. reluând (sil. -lu-ând)

tranz. 1) A lua din nou. 2) (activități întrerupte) A continua după o întrerupere. ~ lucrul. [Sil. -lu-a] /re- + a lua

vb. I. tr. A lua din nou; a lua înapoi. ♦ A reîncepe; a continua. [Pron. -lu-a, p.i. reiáu, 2 -iei, 3 -ia, conj. reia. / după fr. reprendre].

vb. tr. 1. a lua din nou (în mână). ♢ a lua înapoi. ♢ a reocupa (un loc în spațiu). 2. a reîncepe; a continua. (< re¹- + lua)