, recuceriri, s.f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. – V. recuceri.
s.f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. [< recuceri].
recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Re1- + cuceri (după fr. reconquérir).
vb. a recâștiga, a relua, a reocupa, (înv.) a recuprinde. (A ~ teritoriul pierdut.)