recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.
vb. 1. a răsplăti, (înv. și pop.) a mulțumi, (înv. și reg.) a cunoaște, (înv.) a cununa. (I-a ~ împărătește.) 2. v. răscumpăra.
vb., ind. prez. 1 sg. recompenséz, 3 sg. și pl. recompenseáză
tranz. (persoane sau acțiunile lor) A răsplăti printr-o recompensă. ~ munca cuiva. /
vb. tr. a da o recompensă; a răsplăti. (< fr. récompenser)
, recompense, s.f. 1. Răsplată; gratificație. ♦ (Rar) Compensație, despăgubire. 2. Sumă de bani ce se cuvine inventatorului sau inovatorului care cedează statului invenția sau inovația sa. – Din fr. récompense.
s. 1. răsplată, (înv. și pop.) mulțumire, preț, (pop.) mulțumită, (reg.) vâlceag, (înv.) plașcă, răsplătire, simbrie. (A primit o bună ~.) 2. v. gratificație. 3. v. pedeapsă.
s. f., g.-d. art. recompénsei; pl. recompénse
f. 1) Favoare care compensează. 2) Bun material sau spiritual acordat pentru a compensa un serviciu, un merit particular sau o acțiune realizată; răsplată. A primi o ~ bună. 3) Sumă de bani acordată unui inventator (care compensează invenția acestuia). [G.-D. recompensei] /
s.f. Răsplată, gratificație. ♦ Compensație, despăgubire. [< fr. récompense].
s. f. 1. apreciere, răsplată a rezultatelor muncii, a unor merite sau realizări; gratificație. 2. (jur.) sumă de bani ce se cuvine unui inventator sau inovator care cedează statului invenția sau inovația sa. (< fr. récompense)