inventatori, -oare, s.m. și f. Persoană care a realizat o invenție (1); inventar. – Inventa + suf. -tor (după fr. inventeur).
s. (rar) născocitor, plăsmuitor, (înv.) aflător, inventor, izvoditor. (~ul telefoniei.)
s. m., pl. inventatóri
m. și f. Persoană care a inventat ceva; autor al unei invenții. /a inventa + suf. ~ator
s. f., g.-d. art. inventatoárei; pl. inventatoáre