, recirculări, s.f. (Tehn.) 1. Reintroducere a unui material sau a unei substanțe în ciclul de fabricație, în scopul îmbunătățirii unor parametri ai producției. 2. Recirculație. – V. recircula.
s. f., g.-d. art. recirculării; pl. recirculări
s.f. Recirculație. [< re- + circulare].
, recírcul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. – Re1- + circula (după fr. récirculer).
vb. tr. a face să intre într-un proces de circulație. (< fr. récirculer)