răzvrătesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răscula, a (se) revolta. ♦ Intranz. (Rar) A unelti, a complota (împotriva cuiva). – Din sl. razvratiti.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzvrătésc, imperf. 3 sg. răzvrăteá; conj. prez. 3 sg. și pl. răzvrăteáscă
tranz. pop. A face să se răzvrătească; a revolta. /<sl. razvratiti
intranz. pop. A declanșa o răscoală; a se ridica la luptă împotriva nedreptăților sociale și economice; a se răscula; a se revolta. / < sl. razvratiti
răzvrătiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Răsculat, revoltat. – V. răzvrăti.
adj. v. agitat, clocotitor, frămân-tat, fremătător, învolburat, tulburat, tumultuos, zbuciumat.