Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția radiotehnici definiție dex
radiotehnici
găsește rime pentru
radiotehnici
Cuvinte apropiate:
radiotehnic
,
radiotehnică
RADIOTÉHNIC, -Ă,
radiotehnici, -ce,
s.f., adj.
1.
S.f.
Ramură
a
tehnicii
care se
ocupă
cu
aplicațiile
oscilațiilor
și
undelor
electromagnetice
de
înaltă
frecvență
pentru
transmiterea
și
recepționarea
informațiilor
. ♦
Tehnica
fabricării
aparatelor
pentru
radiocomunicații
.
2.
Adj. Care ține de
radiotehnică
,
privitor
la
radiotehnică
. [Pr.:
-
di
-o-
] – Din fr.
radiotechnique.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia radiotehnici
radiotéhnic
adj. m. (
sil
.
-
di
-o-
)
tehnic
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia radiotehnici
RADIOTÉHNI//C ~că
(
~ci, ~ce
) Care ține de
radiotehnică
;
propriu
radiotehnicii
. [
Sil
.
-
di
-o-
] /<fr.
radiotechnique
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia radiotehnici
RADIOTÉHNIC, -Ă
adj.
Referitor
la
radiotehnică
, de
radiotehnică
. [< fr.
radiotechnique
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia radiotehnici
RADIOTÉHNIC, -Ă
I.
adj.
referitor
la
radiotehnică
. II. s. f.
ramură
a
tehnicii
care
studiază
aplicațiile
oscilațiilor
și
undelor
electromagnetice
de
înaltă
frecvență
pentru
transmiterea
și
recepționarea
informațiilor
. ♢
tehnica
fabricării
aparatajului
pentru
radiocomunicații
. (< fr.
radiotechnique
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia radiotehnici
radiotéhnică
s. f. (
sil
.
-
di
-o-
), g.-d.
art
.
radiotéhnicii
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia radiotehnici
RADIOTÉHNICĂ
f.
1)
Ramură
a
tehnicii
care se
ocupă
cu
studiul
emiterii
și
recepției
la
distanță
a
undelor
radio
și a
oscilațiilor
electromagnetice
de
frecvență
înaltă
. 2)
Ramură
a
tehnicii
care se
ocupă
cu
construirea
radio
-
aparaturii
. [
Sil
.
-
di
-o-
] /<fr.
radiotechnique
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia radiotehnici
RADIOTÉHNICĂ
s.f.
1.
Tehnica
emisiunii
, a
recepției
și a
utilizării
undelor
electromagnetice
de
înaltă
frecvență
.
2.
Tehnica
fabricării
aparatajului
pentru
radiocomunicații
. [
Gen
.
-
cii
. / cf. fr.
radiotechnique
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia radiotehnici
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK