rînchezá (rânchéz, rânchezát),
vb. – A
necheza.
Creație expresivă, cf. gr. ῥογϰίζω, ῥογχαλίζω, „a
sforăi”, lat.
rhonchāre, sp.
roncar, sl.
rąkati „a
mugi”,
rŭzati „a
necheza”;
pentru formă, cf.
corchezi, glogozi. Der. din gr. (Cihac, II, 693; Pușcariu,
Cov. lit., XLVI, 142; Diculescu,
Elementele, 458; Rohlfs,
EWUG, 1870; REW 7293; Rosetti, II, 68),
direct sau prin
intermediul unui lat. *
rhonchĭzāre, este mai
puțin probabilă.
Datorită efectului unei
asimilări s-a
obținut var.
nincheza, vb. (a
necheza), și
apoi, prin
disimilare necheza (mr.
nicl’ezare), vb., care s-
ar putea explica și prin
valoarea expresivă a lui
ne-, cf.
definitie/năvârlie">năvîrlie. Der.
nechez (var.
nechezat, nechezătură, rînchezat, rînchezătură), s.f. (
acțiunea de a
necheza și
rezultatul ei). Der. lui
necheza pornind de la un lat.
*hinnutulāre (Pușcariu,
Conv. lit., XLVI, 141) nu pare
convingătoare. Din
rom.
provine mag.
nyekezsil (Edelspacher 20).