púruri,
adv. –
Totdeauna,
veșnic. – Var.
d(e-a) puure(a). Origine necunoscută. Lat.
porro „
înainte”, cu
elementul -re obscur, care
apare și în
aiure(a) sau
altminteri (Cipariu,
Gram., 127; Meyer 346; Tiktin;
Candrea), este
dificil fonetic. S-a
presupus și
originea sl. (Cihac, II, 300); și lat.
perpĕtuālis (Koerting 7070), care nu este
posibil (Densusianu,
Rom., XXXIII, 284); și lat.
per hora, prin
intermediul alb.
përherë (Skok,
Arch. Rom., VIII, 157; Capidan,
RF, II, 282), care pare
insuficient; și lat.
*pororsus, în
loc de
prorsūs (Scriban); și lat.
pūrus (Pușcariu 1411, REW 6864).