, puncții, s.f. Intervenție chirurgicală care constă în înțeparea (cu un ac sau cu un trocar a) țesuturilor care învelesc o cavitate naturală sau accidentală, pentru a extrage în întregime sau parțial lichidul pe care acesta îl conține, pentru a extrage un fragment de țesut, a introduce un medicament etc. – Din fr. ponction, lat. punctio.
s. f. (sil. punc-ți-e), art. púncția (sil. -ți-a), g.-d. art. púncției; pl. púncții, art. púncțiile (sil. -ți-i-)
f. Metodă chirurgicală constând în pătrunderea cu ajutorul unui ac tubular într-o cavitate, într-un organ sau într-un țesut pentru a extrage un lichid sau pentru a introduce un medicament. [G.-D. puncției; Sil. punc-ți-e] /<fr. ponction
s.f. Străpungerea cu un instrument ascuțit (ac etc.) a unui organ sau a unei cavități a corpului pentru a se scoate un lichid sau un gaz. [Gen. -iei, var. puncțiune s.f. / cf. fr. ponction, lat. punctio].
s. f. străpungere cu un instrument ascuțit a unui organ, a unei cavități a corpului, pentru a recolta un lichid în scop diagnostic sau terapeutic. (< fr. ponction, lat. punctio)