definiția prostire definiție dex

prostire

găsește rime pentru prostire
Cuvinte apropiate: postire, proptire, prostie, prostime, prostire, rostire

PROSTÍRE1,

prostiri, s.f. Faptul de a (se) prosti1. – V. prosti1.

PROSTÍRE2,

prostiri, s.f. (Reg.) Cearșaf. – Din ucr. prostyralo.

PROSTÍRE

s. 1. îndobitocire, tâmpire. (~ cuiva prin viața pe care o duce.) 2. v. înșelare. 3. degradare. (~ calității unei mărfi.)

PROSTÍRE

s. v. abdicare, cearșaf, cergă, cuvertură, demisie, învelitoare, pătură, velință.

prostíre

(faptul de a prosti, cearșaf) s. f., g.-d. art. prostírii; (cearșafuri) pl. prostíri

prostíre (prostíri),

s.f. – (Mold.) Cearșaf. Rut. prostyra, sb. prostirač, din sl. prostirati „a întinde” (Cihac, II, 206). La aceeași familie pare să aparțină prostovol, s.n. (Olt., unealtă de pescar), a cărui der. nu este clară, cf. sb. prostrica (Candrea), sb. pristorplasă”. (Tiktin, urmat de Scriban, îl pune în legătură cu sb. strovaliti „a doborî”). Cf. rostogol.

PROSTÍ1,

prostesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A-și pierde puterea de gândire, inteligența, a deveni prost; a se tâmpi. ♦ (Fam.; despre oameni) A avea o comportare nenaturală, afectată, plină de mofturi, de pretenții; (fam.) a se fandosi, a se izmeni (1). ♦ Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, dreapta judecată; a (se) zăpăci. ♦ (Despre lucruri) A-și pierde din calități, din valoare, a nu mai corespunde scopului. 2. Tranz. (Fam.) A induce pe cineva în eroare, a-l duce cu vorba; a păcăli, a înșela. – Din prost.

PROSTÍ2,

prostesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A cerși. – Din sl. prostiti „a ierta”.

PROSTÍ

vb. 1. a (se) îndobitoci, a (se) tâmpi, (pop.) a (se) năuci, (reg.) a (se) hăbăuci, (Transilv. și Olt.) a (se) tonti. (Viața pe care o duce l-a ~ de tot.) 2. v. idiotiza. 3. v. afecta. 4. v. înșela. 5. a se degrada. (Marfa asta s-a ~ de tot.)

PROSTÍ

vb. v. abdica, cere, cerși, demisiona, milogi.

prostí

(a deveni prost, a cerși) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. prosteáscă

A PROST//Í ~ésc

tranz. 1) A face să se prostească. 2) fam. A trata ca pe un prost (păcălind, înșelând). /Din prost

A SE PROST//Í mă ~ésc

intranz. 1) (de- spre persoane) A deveni prost; a pierde inteligența; a se năuci; a se tâmpi. 2) A ajunge în stare de buimăceală; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci. 3) fam. A avea o comportare afectată, plină de mofturi. /Din prost
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar