definiția pecetluit definiție dex

, s.n. Pecetluire. – V. pecetlui.

pecetluiți, -te, adj. 1. Care a fost sigilat, pe care s-a aplicat o pecete (1); p. ext. ștampilat; închis, zăvorât. ♦ (Pop.) Astupat ermetic cu un dop (sigilat); înfundat. ♦ Fig. Însemnat, stigmatizat; dezonorat (printr-un semn exterior). 2. Fig. Hotărât, stabilit, decis. – V. pecetlui.

adj. 1. v. sigilat. 2. v. ștampilat.

adj. v. astupat, fixat, imobilizat, închis, înfierat, înfundat, înțepenit, prins, stigmatizat.

s. v. sigilare.

s. n. (sil. -tlu-)

pecetluiesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune, a aplica o pecete (1); a sigila; a autentifica, a confirma documente, scrisori etc. prin aplicarea unei peceți; p. ext. (înv. și pop.) a închide, a zăvorî uși, case etc. ♦ Fig. A stigmatiza, a dezonora. 2. Tranz. Fig. A consimți, a consolida; a definitiva, a confirma. ♦ A decide, a determina, a hotărî soarta, destinul etc. cuiva. 3. Refl. și intranz. Fig. A se fixa, a se întipări în minte, în memorie etc. 4. Tranz. A fixa, a înțepeni. – Din sl. pečatĩlĕti, magh. pecsételni.

vb. 1. v. sigila. 2. v. ștampila. 3. v. fixa.

vb. v. decide, determina, fixa, hotărî, înfiera, rămâne, stabili, stigma-tiza.

≠ a desigila, a despecetlui

vb. (sil. -tlu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pecetluiésc, imperf. 3 sg. pecetluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pecetluiáscă

tranz. 1) (acte, scrisori, semnături etc.) A înzestra cu o pecete (pentru a confirma autenticitatea); a ștampila. 2) pop. (uși, seifuri etc.) A încuia aplicând și o pecete (pentru a identifica la deschidere integritatea); a sigila. 3) fig. (prietenii, legăminte etc.) A consolida printr-un angajament sau fapt; a consfinți. 4) (sclavi sau infractori) A însemna cu un stigmat; a stigmatiza. /<sl. pețatilĕti, ung. pecsételni

pers. 3 se ~iéște intranz. (despre impresii, amintiri, întâmplări etc.) A-și lăsa amprenta pentru un timp îndelungat; a se întipări; a se imprima. /<sl. pețatilĕti, ung. pecsételni